Dilataţia şi aspiraţia este cea mai utilizată metodă de avort. Ea se foloseşte cel mai adesea în cazul sarcinilor aflate între 9 şi 12 săptămâni, când avortul se poate face „la cerere”. Metoda constă în aspirarea violentă a embrionului şi a ţesuturilor adiacente din uter. Operaţia debutează cu anestezie locală sau generală. Pentru dilatarea colului cervical se folosesc fie metode mecanice, cel mai adesea se apelează la aşa-numitele dilatatoare (cu bujii sau laminarii), fie medicamentele (analogi de prostaglandine). Aspirarea se face cu ajutorul unei canule, legate la o pompă de vid. Pentru că trupul copilului nu poate fi scos întreg, acesta este făcut bucăţi şi aspirat de o pompă cu o forţă de 10 ori mai mare ca a unui aspirator casnic. În final, după ce totul este scos afară prin mişcări mecanice violente, medicul ginecolog face un control riguros, pentru a fi sigur că nu a mai rămas nimic înăuntru. Orice bucăţică de ţesut rămasă în uter ar putea declanşa o infecţie. Embrionii de dimensiuni mici, aflaţi la o vârstă de câteva săptămâni, pot fi aspiraţi printr-o canulă, al cărui diametru este de maximum 8 mm. În acest caz, nu se mai face anestezie generală.

 DILATAŢIA ŞI CHIURETAJUL

Această tehnică nu mai este, în acest moment, una separată, fiind inclusă în procedura dilataţiei şi evacuării. Dilataţia şi chiuretajul se foloseşte în cazul sarcinilor timpurii, între 5 şi 12 săptămâni. Dilataţia colului uterin se face urmând aceleaşi proceduri de mai sus, apoi se introduce o chiuretă-ferestrău, cu ajutorul căreia medicul taie fătul în bucăţi mici. După ce scoate bucăţile, medicul răzuieşte pereţii uterului, ca să desprindă placenta. Dacă operaţia nu este făcută cu atenţie şi dacă placenta nu este complet îndepărtată, pot apărea hemoragii abundente şi infecţii.

DILATAŢIA ŞI EVACUAREA

În cazul dilataţiei şi evacuării, ca instrument chirurgical de bază, se foloseşte forcepsul. Folosirea lui este combinată cu aspiraţia, când sunt scoase afară, prin aspirare, bucăţile din făt şi ţesut adiacent. În cazul unei sarcini avansate, când oasele copilului au început să se calcifieze, operaţia presupune mari dureri. Medicul sfarmă cu forcepsul oasele şi craniul copilului. Metoda dilataţiei şi chiuretajului se practică în cazul sarcinilor mari şi este combinată cu metoda dilataţiei şi evacuării.
Riscurile avortului pentru o femeie cresc foarte mult, o dată cu începerea celui de-al doilea trimestru de sarcină. De cele mai multe ori, se apelează la metode speciale. În spitalele americane, pentru sarcinile tardive, mai mari de 20 de săptămâni, în cazul aşa-numitului „avort prin naştere parţială”, se foloseşte metoda dilataţiei şi extracţiei. De fapt, procedura este o naştere parţială. După ce colul uterin a fost dilatat, fătul este tras cu violenţă afară. Cel mai adesea, extracţia se face prinzând copiii de picioare. Când se extrage capul, operaţia implică o violenţă ieşită din comun. Mai întâi, medicul face o gaură la baza craniului copilului, îi aspiră creierul cu tubul de absorbţie astfel încât capul să-i fie scos mai uşor.

AVORTUL PRIN INSTILAŢII CU DIVERSE SOLUŢII

Această metodă constă în introducerea unei soluţii de sare concentrată în uter sau formol (metoda Boëro). Copilul moare lent. Operaţiunea este foarte dureroasă şi periculoasă pentru mamă.

 

©Asociatia Provita Media